Well... this is it...

It all ends here... :) Somehow, postul asta as fi vrut sa sune ca "Probleme de memorie"... sa fie un mix de amintiri si povesti... not gonna happen din singurul fapt ca nu sunt in stare de asa ceva...
Doua zeci... adica an, dupa an, dupa an... de 20 de ori... adica cei sase ani de acasa, 12 de scoala si 2 de ... growing apart. I've sometimes had friends who didn't get along quite well with their parents.. I never got that... cum poti sa te instrainezi de singurele persoane care te-au suportat atat timp si inainte s-au obisnuit cu gandul ca urmeaza sa le pici la poarta in such a short time(let's face it... 9 months nothing..)
Sunt douazeci de ani de succes, impiedicaturi, muci, pantaloni rupti in genunchi(vrut sau nevrut), baragladini si bocete. Sunt douazeci de ani de trezit de dimineata(sau ma rog..undeva, in vreo emisfera, ora la care imi casc eu lentilele o fi dimineata) gandindu-te ca ce faci, cum faci, cand faci, daca faci, va fi judecat sau aprobat de cei din jur.
Felicitari mie, fac umbra Pamantului de 20 de ani :)) Mama, de 20 de ani te sun sa te intreb daca-ti e dor de mine:) Tata, am 20 de ani si prima chestie pe care mi-o amintesc cu noi e carcasa de Iron Maiden de pe servanta si noi mutand mobila impopotonati cu pene din pernele mamei, alergand prin casa si zbierand ca indienii :)
Ma tot gandesc ca la varsta asta accomplishing something dureaza :) Mi-as fi dorit sa fiu mai desteapta, mai frumoasa, mai nu stiu cum ca atunci cand dau cu mucii in fasole cineva sa imi ia apararea cu "da, ma, a facut asta, da' sa vezi ca... " ... Not gonna happen, again ...
Genetic vorbind, trebuia sa fiu inalta, frumoasa, desteapta, cu un simt artistic mega dezvoltat, jucatoare in vreo nationala de ceva(si nu de somn) si un om exceptional :) Caci, summing up, that's what my parents are ... nu stiu daca mai citeste cineva blogul, sau cati din cei care citesc asta ma cunosc...but dude...really? :))) Eu nu bifez nici 2 buline de pe acolo.
Oh, I'm 20. Jobless, chubby, disoriented and asthmatic. Good for me, innit?
It all ends here. No more "I'm sorry"s, no more "I can't do it"... no more this, no more that... I'm a grown up, so they say...
This post actually goes to my parents :) And if there will be a cake for me today, I'mma wish all the best to my parents... for their amazingness, for their calm, patience, love and forgiveness :) For being exceptional :) For being before all, my friends. For helping me cross the street everytime I lose my glasses. For sticking a poster on the mirror in the mornings, before I wake up, so I could see myself as a pwincess, and not the ugly duck I actually am:)
Happy birthday, mum and dad... :) You're 20 again >:D<