Well... this is it...

It all ends here... :) Somehow, postul asta as fi vrut sa sune ca "Probleme de memorie"... sa fie un mix de amintiri si povesti... not gonna happen din singurul fapt ca nu sunt in stare de asa ceva...
Doua zeci... adica an, dupa an, dupa an... de 20 de ori... adica cei sase ani de acasa, 12 de scoala si 2 de ... growing apart. I've sometimes had friends who didn't get along quite well with their parents.. I never got that... cum poti sa te instrainezi de singurele persoane care te-au suportat atat timp si inainte s-au obisnuit cu gandul ca urmeaza sa le pici la poarta in such a short time(let's face it... 9 months nothing..)
Sunt douazeci de ani de succes, impiedicaturi, muci, pantaloni rupti in genunchi(vrut sau nevrut), baragladini si bocete. Sunt douazeci de ani de trezit de dimineata(sau ma rog..undeva, in vreo emisfera, ora la care imi casc eu lentilele o fi dimineata) gandindu-te ca ce faci, cum faci, cand faci, daca faci, va fi judecat sau aprobat de cei din jur.
Felicitari mie, fac umbra Pamantului de 20 de ani :)) Mama, de 20 de ani te sun sa te intreb daca-ti e dor de mine:) Tata, am 20 de ani si prima chestie pe care mi-o amintesc cu noi e carcasa de Iron Maiden de pe servanta si noi mutand mobila impopotonati cu pene din pernele mamei, alergand prin casa si zbierand ca indienii :)
Ma tot gandesc ca la varsta asta accomplishing something dureaza :) Mi-as fi dorit sa fiu mai desteapta, mai frumoasa, mai nu stiu cum ca atunci cand dau cu mucii in fasole cineva sa imi ia apararea cu "da, ma, a facut asta, da' sa vezi ca... " ... Not gonna happen, again ...
Genetic vorbind, trebuia sa fiu inalta, frumoasa, desteapta, cu un simt artistic mega dezvoltat, jucatoare in vreo nationala de ceva(si nu de somn) si un om exceptional :) Caci, summing up, that's what my parents are ... nu stiu daca mai citeste cineva blogul, sau cati din cei care citesc asta ma cunosc...but dude...really? :))) Eu nu bifez nici 2 buline de pe acolo.
Oh, I'm 20. Jobless, chubby, disoriented and asthmatic. Good for me, innit?
It all ends here. No more "I'm sorry"s, no more "I can't do it"... no more this, no more that... I'm a grown up, so they say...
This post actually goes to my parents :) And if there will be a cake for me today, I'mma wish all the best to my parents... for their amazingness, for their calm, patience, love and forgiveness :) For being exceptional :) For being before all, my friends. For helping me cross the street everytime I lose my glasses. For sticking a poster on the mirror in the mornings, before I wake up, so I could see myself as a pwincess, and not the ugly duck I actually am:)
Happy birthday, mum and dad... :) You're 20 again >:D<

Thank you

Astea-s drafturi ... ma izbeste cate-odata indignarea de boilerul din bucatarie si nu ma gandesc decat sa scriu chestia, ca sa nu uit senzatia... e nasol sa scrii din amintiri... ca oricat te-ai chinui, parca nu mai e acelasi lucru ...

Postul asta, as weird as it may sound, e despre parinti si relatii :))) Nu, nu este eseu despre cum iti determini parintii sa iti injunghie/invineteasca/accepte prietenul. E mai mult un alt post pentru parintii mei :)
Let's face it, ca suntem prea stafiditi sa ne mai ascundem dupa degete... Ca au stiut sau nu parintii, am avut toti relatii mai mult sau si mai mult dubioase :)) Par example, tata ii numeste pe toti "maimutoi", iar mama nu l-a placut pe niciunul.. ba da, pe unul, dar pe mine ma plictisea shaw de moarte...
Anyway, ca ne abatem de la subiect. Eu consider ca parintii ar trebui sa placa toti dubiosii(iubiti sau iubite), pentru ca nu ne fac pe noi decat sa ii apreciem sau sa ii evaluam la un alt nivel ... cel putin in cazul meu, tipii cu care am fost m-au facut sa imi apreciez parintii mai mult decat de obicei(nu ca nu te-as aprecia, mum, ca stiu ca te maimutaresti in monitor acum)
Sunt parinti ratati care isi educa plozii in spiritul "tu trebuie sa fii pentru tine si pentru tot ce n-am fost/ajuns eu", sunt parinti care atunci cand erau pui si nu aveau, visau sa ajunga mari si sa le poata oferi puilor lor tot ce lor le-a lipsit... mai e genul ala de parinte care de fapt nu prea-si da seama ca e parinte, ca a ramas cu ceva sechele, sau poate casnicia a reprezentat marea iesire de sub papucul parintilor... si care nu prea-si dau interesul cu privire la copil... caci isi traiesc tineretea timpurie...sau parinti care nu le ofera copiilor mai mult decat o fac, din motive ca nici ei nu au avut parte de mai mult si totusi s-au descurcat.
Eh, fetele, cate ranjiti la descriere? :))) We had them all, didn't we? Nu, nu vorbesc ca o cunoscatoare stabilita in functie de palmares... :) Dar, ne-au trecut prin brate cam de toate felurile de tipi... Eh, pe-aia pe care ii legam eu la bascheti au fost definitorii pt atitudinea mea towards parents. Poate m-am desprins mai greu de ai mei din simplul motiv ca nu am fost atat de strans tinuta.. Sunt mai mult decat mandra ca eu nu o numesc pe mama pe ascuns "tampita" sau multi alti termeni necorespunzatori. Pt ca mama e "Mike", "mim", "iub"; iar tata e "tati" sau "titicu". Eh, si aici vine primul soc. Ai mei nu si-au jignit parintii niciodata(parintii mei, adica). Dar prietenii da ... prieteni as in iubiti. Si n-au fost numai insultele.. a fost diferenta de cultura, sau de educatie. Daca eu la 7 ani calaream scarile de la Peles pentru a 3 - a oara, am avut prieteni care nu fusesera niciodata nici macar pana la poarta, zece ani mai tarziu. Si nu e diferenta de background. Da, ai mei au studii superioare. Tata intotdeauna face misto de mum ca daca ramanem fara caldura vreodata, thank God ca a fost ea mega tocilara si avem multe diplome de ars :)))
Anywayz... am luat contact cu atatia oameni, cu atatia copii, cu atatea persoane care, desi mai in varsta decat mine, mai prost pregatite. Eu nu provin dintr-o familie bogata... Ai mei sunt intelectuali, nu producatori de bani :)))) Bine, plm ... Pana la prima mea decada am fost chiar naspa cu banii, da' nu ma plang si nu-mi cer scuze si definitely nu-mi e rusine. Acum na, am bani sa ii intorc cu lopata(glumesc). Eh, da'in perioadele alea cand nu am avut decat banuti pt strictul necesar mie nu mi-a lipsit nimic, niciodata. Nici carti, nici discuri, nici macar excursiile :) Pentru asta ii apreciez pe ai mei foarte mult. Ca au avut, n-au avut, m-au sprijinit mereu din toate punctele de vedere. Am vazut toata Europa(well, almost toata), Am avut parte de resurse pt fructificarea intelectualului sa dau si la inca 4-5 cartiere. Am mancat bataie cu cureaua de a masina de spalat cand eram mica :)))) Pentru ca o meritam... dar n-am fost maltratata, lol... imaginatia mea nu a fost suprimata... le-am avut pe toate, in cantitati care sa ma determine sa vreau sa fac mai mult, pentru ca primesc mai mult.
NU mi s-a intamplat niciodata sa ma lase ai mei acasa si sa plece ei in concedii... NU mi s-a intamplat niciodata sa nu pot sa am AIA, pentru ca tata vrea sa schimbe masina, sau mama vrea nusj ce kkturi prin bucatarie(na ca te dau pe post ca esti obsedata sa cumperi chestii de bucatarie!!!!!!!!!!)
I may be a bit dumb and I swear like an alley cat, but I am so much better than soooooooooo many people and I've only my parents to thank for that ...

Pentru ca in ajun ma podidesc amintirile...

"But you were history with the slamming of the door
And I made myself so strong again somehow
And I never wasted any of my time on you since then" ...