... Another week in HellGland... sunt: racita, nepensata, nearanjata si nedormita de mult prea multe ore ca sa le mai numar(si nici nu cred ca stiu sa numar pana acolo, pe la 45 ma opresc).
Sunt deprimata, nu am mancat de 12 ore, ca sa ajung la usa din pat tbuie sa ma urc pe birou, pt ca sunt toate imprastiate...
Si daca tot am inceput postul asta intr-o nota asa optimista... mi-am facut blogroll...cred ca asa se numeste. Nu, copiii nu-mi sunt prieteni. Habar nu am cine sunt, de ce sunt si de cand sunt(gen.. duduie, scopu' si durata vizitei), DAR primul scrie f frumos, cu care nu ma identific, pentru ca eu stiu sa dau din maini cand explic, nu sa arunc in scris cuvinte frumoase, desi ideile-s aceleasi :P
Mai sunt 28 de zile :D Am ajuns mai rau decat in armata... eu ca eu, da' sa vezi stomacul meu ce entuziasmat e de la o vreme :))) Ii mai google-esc din cand in cand cate o sarma, o alea alea....
In seara asta atasez la unul dintre posturi o poza. Va fi ultima poza pe anul asta aici. Atat, gata :) Va e dor de mine, dupa 19 decembrie ma puteti suna :) daca nu imi stiti numarul de telefon, dar vreti sa sunati....dati un mail :) Daca nu aveti numarul meu de telefon, ma cunoasteti si vreti sa vbiti cu mine...don't bother... I really don't like you.
Mi-e frica de mine si de ce am devenit :) Sau... imi e frica si nu imi mai place de mine de cand sunt aici :) Kids, daca sunteti a XII-a... NU Anglia la anul, da? :) Asta e tara care te baga personal in criza economica daca vrei sa te imbeti, tara care nu iti ofera prieteni, doar colegi de pahar/altele sau un job infect care te scuipa cu rutina.
Sunt 4000 de oameni in campus, zilnic :) nu ii vad pe toti, dar vad o medie de 1500 ... cam asa... 250/curs... 3 cursuri pe zi ... 750. stau in colt de campus, deci people pana la cursuri... lots and lots of people. De cand sunt aici, nu am vazut un el si o ea tinandu-se de mana si alintandu-se cand nu erau ei deja alintati de X shoturi de tequila
Ma duc sa ma culc, now... ca ... vorba lui Alex... "bha da' in paragrafu' asta nu faci sens".... da, coa....(pup, mami :D nu, nu injuram :-" ), nu ne mai suportam, ne-am englezit, da-ne ... (*&^%$£"&^%$ (mim, pup-o si pe Mela, ca-s sigura ca e langa tine)... suntem copii de bani gata, facem facultate "in afara" ca da bine pentru parinti cand se duc la intalniri, ei intre ei mari afaceristi. Nu mergem la cursuri, tragem pe nas si bagam in vena. Da, cu banii de pe facultate, anul asta, imi luam masina la fel de scumpa ca a lu' frate-miu. Da, cu banii pe o saptamana pentru mancare ieseam cu 3 sacosi de la Zara, pline. Da, stau departe de parinti si imi fac de cap in fiecare noapte/zi si nu ii sun niciodata....
Dar merita fiecare neuron pe care il sugrumi de stress aici, merita fiecare pi, fiecare kg pe care il slabesti pe fond nervos, fiecare ora pe care o petreci plangand si gandindu-te ce kkt a fost in capul tau ...... pentru ca dupa o experienta ca asta inveti sa iti apreciezi mult mai mult parintii, fratele(care apropo, sper ca nu la mine in dormitor :-w), prietenii(care au mai ramas) si inveti sa te apreciezi mult mai mult pe tine :)
Omg, ce de aberatii... sa incheiem intr-o nota optimista....
"TRAINDO, SPERANDO, MURINDO...." hai sa va vaz care stiti :)
